Cuprins:
Toată lumea crede că o tură moto adventure începe când pornești motorul. La mine începe cu câteva zile înainte, în fața laptopului, cu o grămadă de track-uri deschise și cu întrebarea care contează cel mai mult: oare drumul ăsta chiar există, sau doar pare că există?
Pentru că pe hartă totul arată fain. Realitatea e altă poveste.
Hai să-ți arăt cum îmi construiesc eu un traseu de la zero. Procesul meu pas cu pas, cu uneltele pe care le folosesc și câteva sfaturi venite din experiență, adică din greșelile pe care le-am făcut ca să le înveți tu pe gratis.
De unde pornesc: sursele de trasee moto
Nu desenez trasee la nimereală. Plec mereu de la ceva real: ori un drum pe unde am mai fost cu motocicleta, ori o zonă care pur și simplu îmi place cum arată pe hartă și pe care vreau s-o explorez. De acolo încep să leg lucrurile.
Sursele mele, pe scurt:
- Wikiloc și Komoot. Aici găsești track-uri urcate de alți motocicliști sau de oameni cu 4×4. Cele de 4×4 îmi prind bine, dar le iau cu o rezervă, că sunt și băieți cu 4×4 care se bagă fix pe unde e mai rău :)) Un track de-al lor nu înseamnă automat că trece și motocicleta, așa că mă uit întâi bine și abia apoi mă bag.
- Track-uri de la alți rideri. Oameni faini din comunitate care împart ce au.
- Hărți topo vechi. Drumuri forestiere care nu apar pe Google.
- Trasee pe care le știu deja din trecut, rămase din anii de enduro.
- Ce găsesc frumos pe Google Maps. O zonă, un drum care arată bine din satelit, sau pur și simplu din vorbe de bătrâni, de la oameni care cunosc locurile.
Iau de peste tot ce am nevoie, descarc fișierele și le bag pe toate în plotaroute, unde le leg într-un singur track. Ăla devine traseul meu de test.
Ce urmăresc cât asamblez: cât mai mult offroad. Dacă văd că o porțiune e șosea, mă uit imediat dacă există o alternativă pe drum forestier. Pe asfalt ajung oriunde. Sarea și piperul sunt drumurile din spatele dealului.
Plotaroute: locul unde se leagă totul într-un singur track
Plotaroute e masa mea de lucru. Acolo aduc toate bucățile, de pe Wikiloc, de pe Komoot, de la alți rideri, și le cos cap la cap într-un traseu unic.
Lucrez pe el până curge logic: intri pe offroad, ieși pe un drum de legătură doar cât e nevoie, intri iar pe coclauri. Când sunt mulțumit, salvez track-ul. Dar atenție, în momentul ăsta nu am încă un traseu de tură. Am un traseu de test. Diferența dintre cele două o face pasul următor.
Verificarea pe hartă: satelit, topo și track-uri de 4×4
Aici se decide dacă traseul rămâne sau îl arunc. Verific totul înainte de a porni undeva, în ordinea asta:
- Satelit. Mă uit dacă drumul chiar e acolo, dacă nu e barat, dacă nu intră cumva în curtea cuiva și, mai ales, dacă nu e arie protejată.
- Hărți topo. Confirm că nu e o simplă potecă de animale care se pierde după 200 de metri.
- Track-uri de 4×4. Mai prind drumuri care nu apar nicăieri în rest, și știu sigur că se poate trece pe ele.
Cu ariile protejate nu mă joc. Dacă o zonă permite accesul doar cu acord scris de la autorități, ori îl obțin, ori o ocolesc. Dacă nu se poate intra deloc, o las baltă fără discuții. Sunt destule drumuri forestiere în țara asta cât să nu fie nevoie să călcăm fix pe unde n-avem ce căuta. Natura rămâne acolo și după ce trecem noi, așa că o lăsăm în pace.
Dacă din satelit arată ok, îmi fac track-ul. Dar verificarea pe ecran e doar jumătate din treabă. Cealaltă jumătate se face cu noroi pe cizme.
Recon-ul fizic: merg pe traseu înainte de tură
Înainte de o tură, merg fizic pe traseu. Singur. Verificarea pe hartă te duce până la un punct, dar pe teren se schimbă totul.
Nu sunt singurul care face asta, mulți rideri serioși verifică pe viu înainte de a duce un grup undeva. Eu pur și simplu nu vreau să bag oamenii pe un drum pe care nu l-am călcat eu întâi, ca să nu ajungem toți să facem enduro din greșeală.
Sună a efort. Este. Dar uite de ce o fac.
Anul trecut am vrut să verific un traseu de la Sighișoara spre Rupea. Undeva după Bunești am luat-o prin spate, spre pădure, după un track pe care îl văzusem online.
La început, perfect. Intra prin pădure, niște curbe, bucurie curată.
Și dintr-o dată drumul s-a îngustat cât lățimea motocicletei. În stânga și în dreapta, numai copaci deși. Nu aveam loc să întorc. Intrasem din greșeală pe o potecă abandonată.
No, aia a fost. Mi-am făcut o cruce să nu dau de nimeni și am dat înainte.
Sincer? Stăteam și mă întrebam de ce mi-ar fi fost mai frică: să dau nas în nas cu ursul, sau cu un alt motociclist rătăcit pe acolo ca mine. Cu motociclistul tot eram mai fericit. Măcar ne miram împreună cum naiba am ajuns amândoi în coclaurii ăia :))
Am mers așa, cu o viteză medie spre mare, doar să ies odată din pădure. Am mai prins ceva offroad, apoi am dat de încă o pădure. Acolo am zis stop. O las baltă, mă întorc altă dată, când pot să caut liniștit rute ocolitoare tot pe offroad. Poate iese ceva fain.
Ăsta e fix motivul pentru care merg singur înainte. Track-ul arăta impecabil pe plotaroute. În realitate era o capcană. Mai bine îl prind eu pe pielea mea decât să bag cinci oameni în el.
Navigația pe traseu: telefon și GPX Viewer Pro
Pe motocicletă nu navighez cu nimic complicat. Telefon și GPX Viewer Pro. Pentru mine e combinația cea mai bună.
Nu am nevoie să știu viteza medie sau câți kilometri mai sunt. Am nevoie de două lucruri: unde sunt și dacă pe unde o iau e bine. Atât.
GPS-ul merge și fără semnal, așa că zonele fără acoperire nu mă sperie deloc. Iar dacă s-ar strica tot? Mă descurc. Aș merge și cu busola și harta pe hârtie dacă ar fi nevoie. Dar până acum telefonul cu track-ul încărcat mi-a fost mai mult decât suficient.
Și un lucru important: track-ul nu rămâne doar la mine. Toți cei care vin în tură îl primesc pe telefon. Așa nimeni nu se pierde, chiar dacă se rupe grupul pe drum.
Cât durează, de fapt
Depinde mult dacă am mai fost prin zonă.
Pentru o zonă pe care o cunosc, cum e Voineasa cu tot ce ține de ea (Strategica, drumul din spate la lacul Vidra, barajul Balindru), îmi ia cam o zi să fac track-ul GPS.
Pentru ceva nou și mare, durează mult mai mult. Traseul pentru tura către Orșova mi-a luat 3-4 zile de muncă până a ieșit cum trebuie.
Deci nu, o tură de adventure nu se pregătește în zece minute pe Google Maps. E muncă. Dar exact munca asta face diferența între o plimbare faină și o zi întreagă pierdută în coclauri.
Ăsta e procesul meu
Nu zic că e singurul corect. E doar ce funcționează pentru mine, după ceva ani de greșeli și de track-uri aruncate la gunoi.
Tu cu ce navighezi? Folosești plotaroute, sau ai alt flux de lucru? Și mai ales: ai și tu un traseu care arăta perfect pe hartă și te-a băgat direct în coclauri? Spune-mi în comentarii, vreau să le aud :))
